Emotiile nu te lasa la greu

Da, astept si eu un moment de cateva luni bune. O data cu el - momentul - ce credeti ca mai vine? Asteptarea. Si intre timp? Emotiile. Ptii dracie. Vesnicele intrebari: "Pai si ce o sa ma fac?" , "Cum o sa iasa?", "Si daca asa, si daca pe dincolo?".
Hummm............ce e de facut?
Am sa ma gandesc...

E-adevarat....

... astazi totul pare perfect. Tocmai de asta mi-este teama. Numai cu tine visul meu este ... complet. Sper ca viitorul sa ma contrazica....
Ce va urma in viata mea? Eu stiu deja...
Long story...Ascultati piesa daca stiti despre ce e vorba...
Apropo: ce va urma???

What is life without a dream to hold?

Vi s-a intamplat sa va treziti intr-o dimineata obositi? Si totusi, chiar daca afara ploua de numa' sa va simtiti bine? Un fel de bine general...nu prea multe ganduri, doar o cafea buna si ascultand Cose della vita. Da, astea sunt diminetile pentru care in fiecare seara cand ne punem in pat ne punem speranta. Eu sper sa fie tot mai dese...

Diagnostic: SCRUPULOZA

Nu stiam ce au unii. Eram convins ca e o boala, dar nu stiam ce fel de boala. De curand am realizat: e Scrupuloza. E boala aceea fara scrupule, precum sunt si cei pe care ii ataca. Da, boala asta nu are scrupule. Sa ne intelegem bine: nu bolnavul e de vina, e ca orice alta boala: asa se manifesta, incetezi sa mai ai scrupule. Si stiti care e problema? De fapt e un virus care nu are leac. Deocamdata. Nu-mi dau seama cat e de contagioasa boala asta. Cert e ca UNII dintre cei care ii "piscalesc" pe cei care au Scrupuloza, iau si ei boala asta GROAZNICA...
Any ideas??????????? Anybody?

Bine ca mai avem de ce ne minuna

O M G!
Dupa cate o zi de-asta am impresia ca nimic nu ma mai poate minuna. Dar mai trece o saptamana sau chiar mai putin, se intampla altceva, aud ceva nemaiauzit si iar raman traznit. Sfanta Paraschiva! De ce maica? De ce?
Hai sa va zic din top: sunt oameni care au mania controlului. Traiasca! Nu intelege omul o hartie scrisa de tine. Iti da o hartie inceputa de el, ca sa scrii ce aveai tu pe hartia ta. Scrii cum vrea omu, ca, de', nu-i mosia lu' ma-ta. Si cand o vede nici ca se uita. Mai tataaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!
Pai oamenii astia nu au auzit de risipirea energiei. De ce? Ca li se pare ca tai frunze la caini cat e ziulica de lunga. O fi, ce sa mai discutam. Dupa cum ziceam, nu e mosia lu' mama!
In fine, asta era un exemplu din top, dar asa mai pe la coada topului.
Pentru No.1. - va scriu cand o sa fiu eu mare.

Mai oameni buni...

Stiti cum se trezeste cate unul/una sa vina cu formulari de genul: "Din ceea ce-mi spui tu, eu inteleg ca..." sau "What i hear you saying is that..." si altele de genul. Nu vreau sa par limitat. Dar, Duamne, ai mila!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tot ce vreau eu sa spun e ca unele din aceste formulari, in anumite contexte sunt DE-PA-SI-TE. Sunt depasite atunci cand incerci sa spui unor angajati despre extra-atributiile lor sau despre zile neplatite sau despre problema spinoasa a concediilor. Dar, de ce sa nu incercam sa ne depasim situatia de "bad communicators" si sa invatam de la popoarele benestante ...
........................................... sau mai bine sa acceptam faptul ca noi, romanii, avem alte tare in ale comunicarii si sa mai acceptam ca persoanele cu care lucram s-ar putea sa nu raspunda la "povesti cu pesti"????????????????
Nicicum nu-i bine

Sa ramai o urma in constiinta umanitatii

...asta spunea profesoara mea de filosofie. Traim o viata si avem responsabilitatea de a ramane o urma in constiinta umanitatii. Cum? Prin ceea ce facem. Prin ceva... Majoritatea oamenilor raman prin gene. Da, gene. Fac copii si le raman genele. O mica parte, gen Scarlett O'Hara raman prin faptul ca cineva le-a inventat ca si fiinte. :) Glumeam. O foarte mica parte raman prin geniu - Einstein bunaoara. Dar cu noi cum ramane? Da, genii neintelese, neafirmate, neauzite, etc si etc, cum ramane. What are we to do?
Pai, ca de obicei propun un plan. Poate nu vomn face istorie, poate la sfarsitul vietii nu vom avea nimic deosebit de spus atunci cand nepotii ne vor intreba ce am realizat in viata; poate nici macar nu vom avea cui sa spunem. Dar daca incercam, nu avem nimic de pierdut. In plus, ne dam sansa sa ramanem si noi ceva...o urma, un petec, orice.
Si acum planul: 1. Ascultati melodia voastra preferata. Stiu, nu mai aveti una preferata de cand cu atatea melodii pe laptop. Totusi, cautati-o pe cea care va inspira "aici si acum". 2. Faceti ceva ce va place voua cel mai mult "aici si acum". 3. Ganditi-va la cel mai mare vis al vostru ever. Stiu, e nevoie de mai mult timp pentru asta. Nu-i asa ca am cam uitat sa gandim maret lately? I KNOW. Asta a fost prima parte din plan. De aici suntem responsabili fiecare pentru noi insine sa ne continuam gandurile. Poate visul acela e doar o naluca. Dar ... hai sa mai incercam cate un pic sa gandim si peste gard! Nothing bad can happen.
...