Holiday's almost over

...si te maturizezi, ... si ai crescut mare, si iti place cine esti. Nu in fiecare zi, dar aproape. Si stai si te gandesti: what's next? Ce va urma? ...

S'apoi iti spui ca totusi...

ca totusi France is not that bad si ca ai tot dreptul sa iti placa sau sa nu-ti placa ceva. Da, cred cu tarie ca avem voie sa spunem cand ne place sau nu ne place ceva. Poate fi sub impulsul momentului, nu conteaza. Cert e ca avem voie si nu trebuie sa ne simtim vinovati pentru ca zicem ceva sau sa schimbam faptul ca ne place sau nu acel ceva. My point is: avem si noi cate o vacanta la juma' de an. Daca nu iese asa cum credeai, nasol. Poate are legatura cu tot anul care, sa recunoastem, nu a fost the best. Te intorci catinel acasa, rezolvi ultimele prblemute ramase nerezolvate inainte sa pleci in vacanta si .... o iei de la capat. Cum, necum? O iei de la capat si basta!

Franta si francezii

Drept sa spun ma asteptam la mai mult sau la altceva de la vestita Franta. De fapt ce e de vazut: castel, conac, ferma de gaste/rate, castel, grota, conac, castel, gradina si multa lume. Nu asta inteleg eu printr-o vacanta, dar ma rog....experimentam...A...si vremea? de caca_

Emotiile nu te lasa la greu

Da, astept si eu un moment de cateva luni bune. O data cu el - momentul - ce credeti ca mai vine? Asteptarea. Si intre timp? Emotiile. Ptii dracie. Vesnicele intrebari: "Pai si ce o sa ma fac?" , "Cum o sa iasa?", "Si daca asa, si daca pe dincolo?".
Hummm............ce e de facut?
Am sa ma gandesc...

E-adevarat....

... astazi totul pare perfect. Tocmai de asta mi-este teama. Numai cu tine visul meu este ... complet. Sper ca viitorul sa ma contrazica....
Ce va urma in viata mea? Eu stiu deja...
Long story...Ascultati piesa daca stiti despre ce e vorba...
Apropo: ce va urma???

What is life without a dream to hold?

Vi s-a intamplat sa va treziti intr-o dimineata obositi? Si totusi, chiar daca afara ploua de numa' sa va simtiti bine? Un fel de bine general...nu prea multe ganduri, doar o cafea buna si ascultand Cose della vita. Da, astea sunt diminetile pentru care in fiecare seara cand ne punem in pat ne punem speranta. Eu sper sa fie tot mai dese...

Diagnostic: SCRUPULOZA

Nu stiam ce au unii. Eram convins ca e o boala, dar nu stiam ce fel de boala. De curand am realizat: e Scrupuloza. E boala aceea fara scrupule, precum sunt si cei pe care ii ataca. Da, boala asta nu are scrupule. Sa ne intelegem bine: nu bolnavul e de vina, e ca orice alta boala: asa se manifesta, incetezi sa mai ai scrupule. Si stiti care e problema? De fapt e un virus care nu are leac. Deocamdata. Nu-mi dau seama cat e de contagioasa boala asta. Cert e ca UNII dintre cei care ii "piscalesc" pe cei care au Scrupuloza, iau si ei boala asta GROAZNICA...
Any ideas??????????? Anybody?

Bine ca mai avem de ce ne minuna

O M G!
Dupa cate o zi de-asta am impresia ca nimic nu ma mai poate minuna. Dar mai trece o saptamana sau chiar mai putin, se intampla altceva, aud ceva nemaiauzit si iar raman traznit. Sfanta Paraschiva! De ce maica? De ce?
Hai sa va zic din top: sunt oameni care au mania controlului. Traiasca! Nu intelege omul o hartie scrisa de tine. Iti da o hartie inceputa de el, ca sa scrii ce aveai tu pe hartia ta. Scrii cum vrea omu, ca, de', nu-i mosia lu' ma-ta. Si cand o vede nici ca se uita. Mai tataaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!
Pai oamenii astia nu au auzit de risipirea energiei. De ce? Ca li se pare ca tai frunze la caini cat e ziulica de lunga. O fi, ce sa mai discutam. Dupa cum ziceam, nu e mosia lu' mama!
In fine, asta era un exemplu din top, dar asa mai pe la coada topului.
Pentru No.1. - va scriu cand o sa fiu eu mare.

Mai oameni buni...

Stiti cum se trezeste cate unul/una sa vina cu formulari de genul: "Din ceea ce-mi spui tu, eu inteleg ca..." sau "What i hear you saying is that..." si altele de genul. Nu vreau sa par limitat. Dar, Duamne, ai mila!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tot ce vreau eu sa spun e ca unele din aceste formulari, in anumite contexte sunt DE-PA-SI-TE. Sunt depasite atunci cand incerci sa spui unor angajati despre extra-atributiile lor sau despre zile neplatite sau despre problema spinoasa a concediilor. Dar, de ce sa nu incercam sa ne depasim situatia de "bad communicators" si sa invatam de la popoarele benestante ...
........................................... sau mai bine sa acceptam faptul ca noi, romanii, avem alte tare in ale comunicarii si sa mai acceptam ca persoanele cu care lucram s-ar putea sa nu raspunda la "povesti cu pesti"????????????????
Nicicum nu-i bine

Sa ramai o urma in constiinta umanitatii

...asta spunea profesoara mea de filosofie. Traim o viata si avem responsabilitatea de a ramane o urma in constiinta umanitatii. Cum? Prin ceea ce facem. Prin ceva... Majoritatea oamenilor raman prin gene. Da, gene. Fac copii si le raman genele. O mica parte, gen Scarlett O'Hara raman prin faptul ca cineva le-a inventat ca si fiinte. :) Glumeam. O foarte mica parte raman prin geniu - Einstein bunaoara. Dar cu noi cum ramane? Da, genii neintelese, neafirmate, neauzite, etc si etc, cum ramane. What are we to do?
Pai, ca de obicei propun un plan. Poate nu vomn face istorie, poate la sfarsitul vietii nu vom avea nimic deosebit de spus atunci cand nepotii ne vor intreba ce am realizat in viata; poate nici macar nu vom avea cui sa spunem. Dar daca incercam, nu avem nimic de pierdut. In plus, ne dam sansa sa ramanem si noi ceva...o urma, un petec, orice.
Si acum planul: 1. Ascultati melodia voastra preferata. Stiu, nu mai aveti una preferata de cand cu atatea melodii pe laptop. Totusi, cautati-o pe cea care va inspira "aici si acum". 2. Faceti ceva ce va place voua cel mai mult "aici si acum". 3. Ganditi-va la cel mai mare vis al vostru ever. Stiu, e nevoie de mai mult timp pentru asta. Nu-i asa ca am cam uitat sa gandim maret lately? I KNOW. Asta a fost prima parte din plan. De aici suntem responsabili fiecare pentru noi insine sa ne continuam gandurile. Poate visul acela e doar o naluca. Dar ... hai sa mai incercam cate un pic sa gandim si peste gard! Nothing bad can happen.
...

Some people just have no limits at all...

I think it's compulsory at this moment to start writing in English. Sorry for eventual mistakes in my writing. But this is not what i wanted to write about.
When it comes to getting what you want to get, Some people just have no limits at all... I thought this type of behaviour is purely animal instinct. Apparently it is not. Some of us do it. Maybe i'm one of these people. Anyway how can someone lie like that? It's hilarious but crazy at the same time. And not just crazy, but somebody should do something about it. Well, of course, people have different ways of approaching these people. Some will just listen (me), some will just leave without saying a word (some clients) and some will... (read the "para piscalir" post in my blog - that's in Romanian).
I'm thinking of a plan - as i said previously, action should be taken IMMEDIATELY - it's just that these people can lie just as i can write my signature. Uffffffffffffffffffffff................ It makes me madddddddddddddddddddddddddddddddd

Now we know that we know nothing

Tocmai ma uit la ceremonia dedicata lui Michael Jackson. "Now we know that we know nothing..." Asa spune cineva. Se poate. Dar nu despre asta vroiam sa scriu. Eu astept de ceva vreme ceva. Cu totii asteptam uneori sa se intample cate ceva. Ce facem ca sa se intample? Ne amagim ca facem asa si pe dincolo. Pe naiba. Nimic. N-am facut nimic. Nothing. Nada. Niente. Rien.
De ce? Pentru ca ne incredem ca viata, soarta, horoscopul - whatever that is, Dz., etc vor face sa se intample. Prin deductie logica: daca acel ceva ce trebuia sa se intample nu s-a intamplat cine e de vina? Viata, soarta, horoscopul, Dz., etc. Daca bine imi amintesc din cursurile de la facultate, asta se numeste eroare in predictie. Pentru referinte, va trimit la profu' care ne-a spus despre chestia asta. A' apropo - musai sa scriu si de facultate candva.
Stati asa: am ajuns la Moonwalk - pai cine poate sa umble pe Luna? Noi oameni buni! Hai sa punem mana de la mana cu viata, soarta, horoscopul, Dz., etc si sa umblam si noi pe Luna. De ce nu?
Am gasit raspunsul azi dimineata, citind blogul cuiva care zicea de cat de setati suntem sa rezistam la schimbare. Incepand cu mine! Eu rezist la schimbare. Cum? Pai de cand spun ca ma duc si eu la bazin si unde credeti ca sunt acum?
HAHAHA

Stewardesele de Cinema

Am fost la un film. Nici mai bun nici mai nebun decat alte filme. Dar discutam noi acolo despre stimatele Stewardese de Cinema. Eu cred ca sunt studente. Si fac si ele un ban gramada. Ceea ce e nobil. Sa ne intelegem: tot ce vreau aici si acum e sa evidentiez in mod pozitiv munca lor. 1) Sunt multe; 2) Sunt cumsecade; 3) Te ajuta sa iti gasesti locul - ceea ce e foarte cool avand in vedere ca nu putini sunt cei care merg la un film si, pentru a ajunge la locul lor sunt in stare sa strabata randurile de-a lungul, calcand in picioare adidasi, tenisi, ghete si chiar degete; 4) Raspund politicos daca se intampla sa ai intrebari. Ce sa mai - Bravo celor care le motiveaza! Si bravo lor pentru ca isi fac treaba ca la carte. Sunt placut surprins. Si daca unii sau altii intreaba: "ti-ar placea job-ul asta?", nu va lasati intimidati, e doar o intrebare...

EXTRAORDINAR

Cat de extraordinar e cuvantul EXTRAORDINAR. Cel mai extraordinar e cand cineva foloseste acest cuvant pana cand simti ca e EX-TRA - OR -DI -NAR. Eu nu inteleg ce e atat de extraordinar. Sau poate e ceva ce se foloseste in strainatate. Aud ca in STRAINATATE totul e ca-n vis. Totul merge bine, scolile sunt EXTRAORDINARE, copiii sunt EXTRAORDINARI, parintii la fel; acolo (in aceasta strainatate) totul e posibil, angajatii sunt pozitivi, EXTRAORDINARI - nu ca la noi - unde - citez: "angajatii vor doar sa aiba un loc unde sa stea, undeva inauntru, cum ar fi un birou etc".... (n-are rost sa va relatez tot ce mi-au auzit bietele urechi). In fine. Tot ce pot sa spun ca raspuns la toate astea este "EXTRAORDINAR"!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Sincer? Eu chiar sper sa existe asemenea locuri si ca noi - oamenii, angajatii, romanii - sa fim mai ingramaditi decat toti. Dar am dubiile mele. Poate ca nici angajatorii nostri nu sunt tocmai EXTRAORDINARI. Poate...

A game is a game...

Se intampla sa vezi un joc bun la TV. Ce spune lumea despre cel care castiga? E cel mai bun, a facut istorie, etc. Multe cuvinte de lauda si despre cel care pierde, pentru ca a tinut piept celui mai bun.
Ce cred eu? Ca un joc e tot un joc. Astrele sunt aliniate intr-un anume fel in ziua cand castigi, ai o zi buna, te-ai trezit increzator, ai facut sex de dimineata - asta pentru castigator. Daca nu ai castigat, reversul medaliei.
Cica este o vorba: "Norocul este de partea celui mai bun".
Acum va intreb eu pe boieri, dumneavoastra: IS IT? IS IT?

Nasicile de club

Ati mers cu totii la club. Ati vazut cu totii ca dupa o anumita ora vin nasicile? Sunt doamnele/domnisoarele care vin frumos imbracate, de obicei intr-un combinezon sau o rochita cu ceva sclipici ori o floare mare in piept. Cand vin, vor sa stie tot clubul ca au sosit. In acest scop ele anunta in gura mare de cum au ajuns (fara ca nimeni sa-si fi exprimat curiozitatea): Fetelooooooooor, vin de la o nunta. Ce bine ca am ajuns aici!!!!!!!! La nunta era o plictiseala...................
Acestea sunt nasicile. Partenerii lor la sfarsitul noptii sunt baietii balcanici. Ei sunt baietii care se imbraca, invariabil, cu un pantalon stramtut (cat sa poata umbla) si cu un tricou cu litere mari, sclipicioase ("de firma").
Dupa ce 2-3 ore isi dau tarcoale unii altora, se cupleaza cate un baiat balcanic cu cate o nasica si punct. Seara se incheie iar noi vom revedea cuplurile de tineri fericiti pe macadam in fiecare dupa-masa la terasele din centru. Adica pe unde trece tot omul. Le place sa fie vazuti. In acest scop isi vor etala si pozele de la pregatirile pentru nunta pe unul din acele site-uri pe care cu totii le urmarim. E drept, nu e mare varietate in poze: aceleasi pozitii in tocul usii sau in fata oglinzii, dar ne-am obisnuit.
Acum ma duc la mall. Am uitat sa va spun. Si acolo sunt tot nasici si baieti balcanici. Pot fi vazuti proband frumoasele tricouri cu sclipici.
In fine: ne-am obisnuit cu peisajul acesta colorat si face parte din viata noastra. Daca nu l-am acceptat, pe buna dreptate e vina noastra. Cata DISCRIMINAREEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!

INDICATIV 100

Iesim si noi la o zgomoteca in mare voga sa ne distram, sa uitam de tot ce e de uitat si sa ne clatim si noi ochii. Chemam un taxi. Taxist de treaba, ne asteapta in fata. Inainte sa pasim cu primul deget in taxi o pitipoanca cu masina cool care nu stia depasi taxiul se enerveaza si incepe a claxona ca se grabea si vroia si ea sa fie prima in cardul de masini. Asta ca asta, ne-am gandit...pitipoanca, ce sa-i faci? Dar in spatele pitipoancei o masina de mare F-irma cu un domn foarte serios. Deja taxistul se enervase. Lasa geamul jos si il intreaba pe seriosul domn "care-i problema?". Acesta raspunde: "Ba, eu sunt de la S P P".
WOOOOOOOOOOOOOOOOOW. S P P?????????????????????? Brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
Eu zic ca unii au PISCALIT pur si simplu fara rusine - mult prea mult - obraznic de mult. Pai si ce daca ai masina si esti bazat/a? Pai si ce?

THICK MADAME

Oameni slabi, oameni grasi, pofta de mancare, colon iritabil si multa discriminare. De aici porneste totul. Sau de la sanatate. Nimeni nu stie. Tot ce vreau sa spun e ca nici unii nu ne simtim bine in corpul nostru. Eu sunt slab si as vrea sa fiu mai implinit. Ce fac pentru asta? NIMIC. Asa facem multi dintre noi. Dar cum ajungem sa ne simtim bine in corpurile noastre?

Parerea mea e ca totul vine din interior. Stiti voi...activ in interior, se vede la exterior.

Hai sa facem ceva. Totul incepe cu un plan bun. Ne facem un abonament la sala, mergem de 3 ori pe saptamana si combinam cu inot. Mancam: cereale, fructe, legume, doar carne la gratar si tot ce mai trebuie ca sa avem un corp perfect. Intre timp ne ocupam si De anima, cum bine spunea Aristotel. Dormim cum si cat trebuie, ne ocupam mai intens de viata cu partenerul de viata, etc.

Ca la carte, nu-i asa? A...am uitat sa va zic de job: ne cautam un job care sa ne satisfaca aspiratiile si niste colegi cool. Prietenii? Raman aceiasi, cei buni, putini, dar de calitate.

Enough with all this bullshit i say!!! Nu e nici viata de vina si nu exista nici vreo cheie magica sa ajungem la tot ce am scris eu mai sus.

Traim, speram si mergem inainte. Asta e ceea ce propun eu. Invatam in fiecare zi cate ceva, iar in zilele in care nu invatam nimic, se cheama ca sunt zile proaste - nu vad nici o problema sa mai fie si din astea. Do not despair. Vor fi si parti bune si unele foarte bune. Just go on! Atat, si nimic mai mult! Ciao!

Para piscalir

Am intalnit tot felul de oameni, unii care nu, altii care da - variatiuni pe aceeasi tema - piscalesc mai mult sau mai putin. Unde, cand, cum si de ce sunt intrebari care raspund anumitor parti de vorbire sau de propozitie si care nu fac subiectul acestui blog.
De ce m-am apucat sa scriu un blog in the first place? Pentru ca Alina mi-a spus ca ar fi bine sa scriu in loc sa trancanesc atata. Sau, in traducere libera, sa si scriu ceea ce spun. Vedeti? Variatiuni pe aceeasi tema... Fiecare intelege ce si cum poate.
Totul e bine cand ne intelegem. Si ne intelegem... Sau asa speram cu totii. Revenind la piscaleala: piscaleala e un gest/o actiune la care recurg oamenii/unii oameni pentru a intra...undeva...sau, in cazul altora, pentru a obtine ceva. Da, din pacate se intampla. Si, de multe ori, piscaleala utilizata la locul potrivit, la momentul potrivit si cu persoana potrivita FUNCTIONEAZA. Dar nu-i nimic. Eforturile conjugate ale celor care nu considera piscaleala un mijloc pentru a obtine ceva sunt cele care conteaza! Punct...for now