...asta spunea profesoara mea de filosofie. Traim o viata si avem responsabilitatea de a ramane o urma in constiinta umanitatii. Cum? Prin ceea ce facem. Prin ceva... Majoritatea oamenilor raman prin gene. Da, gene. Fac copii si le raman genele. O mica parte, gen Scarlett O'Hara raman prin faptul ca cineva le-a inventat ca si fiinte. :) Glumeam. O foarte mica parte raman prin geniu - Einstein bunaoara. Dar cu noi cum ramane? Da, genii neintelese, neafirmate, neauzite, etc si etc, cum ramane. What are we to do?
Pai, ca de obicei propun un plan. Poate nu vomn face istorie, poate la sfarsitul vietii nu vom avea nimic deosebit de spus atunci cand nepotii ne vor intreba ce am realizat in viata; poate nici macar nu vom avea cui sa spunem. Dar daca incercam, nu avem nimic de pierdut. In plus, ne dam sansa sa ramanem si noi ceva...o urma, un petec, orice.
Si acum planul: 1. Ascultati melodia voastra preferata. Stiu, nu mai aveti una preferata de cand cu atatea melodii pe laptop. Totusi, cautati-o pe cea care va inspira "aici si acum". 2. Faceti ceva ce va place voua cel mai mult "aici si acum". 3. Ganditi-va la cel mai mare vis al vostru ever. Stiu, e nevoie de mai mult timp pentru asta. Nu-i asa ca am cam uitat sa gandim maret lately? I KNOW. Asta a fost prima parte din plan. De aici suntem responsabili fiecare pentru noi insine sa ne continuam gandurile. Poate visul acela e doar o naluca. Dar ... hai sa mai incercam cate un pic sa gandim si peste gard! Nothing bad can happen.
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
this sounds familiar! cu saritu peste gard!
:)
Trimiteți un comentariu